100

Trăiesc într-o lume unde visele sunt uitate , iar prezentul are altă definiţie . O lume în care trecutul nu înseamnă doar amintiri , ci şi un izvor de 100 de speranţe abandonate . Un adevărat ... oraş cu 100 de felinare stinse şi tăcute , prăfuite , fără urmă de speranţă . Şi sunt doar eu , păşind pe asfaltul rece al străzii stropit de 100 de raze ale stelelor palide . Cele 100 de şoapte ale vântului mă liniştesc , dar nu îndeajuns . O noapte crâncenă , fără lună , o împletitură amară de 100 de vise uitate si momente necruţătoare . O noapte nesfârşită , o oră târzie , un oraş uitat . 100 de stropi grei de ploaie se preling pe 100 de sticle simple şi fără de nimic . Lacrimile îmi ard precum stelele de pe cerul pustiu . De ce nu am pe nimeni să-mi lase în urma mea 100 de flori ? Nimic nu mai pare mirific , totul s-a destrămat , totul pare nesfârşit , ca un Univers de 100 de galaxii . Până când se aude al 100-lea sunet stins , al 100-lea pas . A 100 secundă s-a sfârşit , a 100 stea s-a ivit , al 100-lea strop de ploaie a căzut pe asfaltul îngheţat , al 100-lea gând trist m-a învăluit , a 100 sclipire a apărut în ochii mei înlăcrimaţi . M-am oprit brusc . Secundele au încetat să curgă , stropii au secat , gândurile nu mai există , iar eu sunt orbită de lumina fantomatică . Iar în faţa mea se întindea o oglindă adâncă , rece , cu reflexii nestăpânite . Parcă 100 de zgomote neînţelese mi-ar şopti că nu totul e pierdut . Dar nu le dau crezare . De ce ? Nu eu m-am născut din 100 de secunde de neatenţie a Universului ?! . Alung acest gând , şi privesc cum lacul tresare-n 100 de mici valuri îngheţate ... În umbra codrilor se vede conturul unei bărci părăsite , plutind pe apă , ca un vis uitat . Unduirile lacului o cutremură uşor , parcă pentru a o trezi din melancolie . Sunt ameţită de acest peisaj ... Încep să mă cufund în profunzimea luminii stelelor care îşi revarsă splendoarea palidă peste arborii ce se scutură de 100 de flori . Privesc în sus şi văd că printre nori s-a deschis o poartă prin care se iveşte o făclie . Luna s-a arătat . Mă îndepărtez , întunericul s-a destrămat . Uit cine sunt , uit pe ce lume trăiesc , uit cei 100 de paşi .. Uit totul şi plec .Am mers 100 de paşi înainte , acum sunt gata să merg 100 de paşi înapoi .