Pasim peste groapa cu lei. Pe un fir subtire de speranta. Cerul nu mai e cer ...e doar o delimitare imaginara Intre posibil si imposibil! Peste privirea pierduta cineva ne-a asezat o pereche de ochelari... Dar noi nu intelegem de ce... Si percepem pericolul mai mare, din spatele unor dioptrii mult prea mari... Cu toate ca in jur totul apare ca un joc monocromatic In reflexii obscure, mergem inainte caci firul de speranta, desi subtire De noi a fost brodat in serile prea lungi si prea albastre Culegand stelele din scapararea privirii. Fara sa stim macar daca traim in realitate sau dincolo de granita Unde nu exista constrangeri...ne continuam drumul Biciuiti de ploi, la rascruce de vanturi... Privim gura prapastiei...privim spre infinit Dar si desavarsirea sa-a intinat in nori Fiinta nu mai vrea sa-asculte de ratiune sau de nevoi trupesti. Pasim coordonati de alta forta ancestrala, neinteleasa. Durerea ne e sora in sange si-n priviri... O secunda moare dar vremea naste alta Si cum ne-ndeamna sufletul sa credem Asa ne-ndeamna si speranta: Secunda care vine e sfarsitul furtunii... Trecut-a multa vreme...poate prea multa !!... In groapa n-au ramas decat osele albe...si groapa-i amintire… In noi sa-au vindecat ranile dar cicatricile...inaca le mai purtam… Pasim cu pasul greu catre eternitate ...Speranta ne e sora in sange si-n priviri.
Trecut...
Eu,tu,
dragoste,gelozie.
Am fost,au fost!!!
Prezent...
Tu,eu,
Intrigi,dispret.
Supravietuim.
Viitor...
Una,alta
!!???....,,,,!?,.
Va fi....
www.youtube.com/watch?v=Os2nYWYx7BY&feature=related