Intr-o zi iubirea s-a intalnit cu prietenia.
Iubirea o intreaba pe prietenie:
-Daca eu exist,tu ce rost mai ai?
Prietenia raspunde:
-Ca sa aduc un zambet acolo unde tu ai lasat o lacrima..:)
Prieteniile cele mai stranse le-am avut cu oamenii care mi-au respectat libertatea.Cei care mereu mi-au zis cand gresesc,dar niciodata nu m-au descurajat…nu m-au judecat,nu m-au vorbit de rau,nu mi-au impus sa ma schimb.Ei m-au lasat mereu sa plec,sa evadez la orice ora si oriunde stiind mereu ca ma voi intoarce la ei cu ganduri noi.
Niciodata nu mi-au frant aripile.
“Prietenii rămân prieteni. Cei care nu rămân... înseamnă că n-au fost.”
Mă bucur că te-ai întors, că te-am revăzut, că m-ai recunoscut în mulţime, că mi-ai zâmbit aşa cum făceai mereu. Mi-aduc aminte.
N-aş putea uita vreodată.
Nimeni, niciodată, nu-ţi va putea lua locul.
Voi fi aici mereu pentru tine.Nu trebuie sa imi promiti ca vei face la fel.Stiu asta si fara sa imi promiti.
Lasa-ma sa visez,sa ma bucur sa plutesc,sa sper,sa iubesc,sa ma regasesc,sa cant,sa ma joc si sa rad.Lasa-ma sa fiu eu…asa cum sunt! :x
→
www.youtube.com/watch?v=D3R7xPOfY-4&feature=related