y__Poveste de dragoste 9

Cel mai dulce cadou - poveste de dragoste adevarata

"Daca ingerii au aripi spre a se cufunda in vazduh,eu am aripi spre a zbura mereu spre tine,sa-ti veghez si tristeti si bucurii,si orice clipa,si daca ti-e dor de mine trebuie doar sa inchizi ochii si voi fi mereu acolo...in adierea unui vant de vara,in lumina razelor de soare,alunecand usor spre cer si coborand petale...pentru ca iubire acolo unde esti tu,de plangi sau de zambesti,voi fi mereu doar pentru tine...doar pentru ca TE UBESC MULT!"

~de la ubi pentru ubi~

Cele mai frumoase lucruri sunt cele care ti se intampla atunci cand te astepti mai putin,sau cele care sunt asemeni "luminitei de la capatul tunelului" in clipe din viata ta cand nu te mai suporti pe tine insuti si ce sa mai zic de a crede in dragoste sau sentimente de genul...povesti...dar care pot lua viata daca pur si simplu crezi in ele...

Ma gandeam sa aleg un moment special,sa ma gandesc la ceva fenomenal sa insir in aceste randuri...insa...mi-am adus aminte de o vorba..."esentele tari se pastreaza in sticlute mici"...si uite ca ma aflu intr-o zi banala de miercuri,seara,13 decembrie si pur si simplu vreau sa impart cu cititorii acestui site povestea mea de dragoste.

Sunt doar trei luna jumate de cand il cunosc pe ubi dar simt ca il cunosc de o viata;nu a fost dragoste la prima vedere,a fost pur si simplu "o combinare pe net" cum ar zice altii.Si eu care nu credeam vreodata ca am sa ajung sa iubesc pe cineva care am cunoscut pe net,dar "cine se scuza se acuza". Era vara,august,si eu nu prea eram in apele mele...defapt aveam deja o perioda destul de lunga de cand "nu ma mai suportam"...si cam pe nimeni si nimic din jurul meu...si ca de obicei,aproape zi de zi imi pierdeam timpul pe mess discutand cu diferite persoane diferite chestii care atunci mi se pareau interesante si acuma banale...hmm...ma gandesc intr-un fel ca ajunsesem sa fiu penala intr-o anumita masura...incerc sa ma motivez ca e vorba de varsta adolescentei...vedeam in orice baiat un presupus "iubit"...dar de fiecare data noua varianta era inlocuita de alta noua...si tot asa...am cunoscut diferiti baieti...dar nici unul nu completa intr-u totul "chestionarul inimii mele".

Am mai avut relatii,unele de mai lunga durata,aletele mai scurte,am mai tinut la baieti pana in prezent,dar nu stiu daca am ajuns sa il iubesc cu adevarat pe vreo unul.

Si pana a aparut EL...aveam id lui de la o colega...si spre uimirea mea cand am ajuns sa vb cu el am realizat ca defapt il cunosteam...adica asa din auzite sin din vazute...si il stiam de cativa ani buni...eram in scoala generala...dar nu am avut ocazia sa vorbim niciodata...si nu pot sa zic ca imi placea de el sau chestii de genul...era pur si simplu "un alt baiat de pe net"..si nici nu prea ma omoram eu sa vorbesc cu el...nu mi se parea ca are nimic interesant...mi-a cerut si nr de telefon,imi dadea sms-uri,chiar ma suna...dar nu vroiam sa raspund...invatase la acelasi liceu ca si mine dar a terminat si a intrat la facultate,si culmea,un amanunt care mi-a scapat,aflu ca eram vecini de cartier...si chiar ca nu ne vazusem niciodata....decat eu pe el pe la liceu,ca el nu-si amintea de mine...Si cum ziceam,el inca de la inceput era interesat intr-un anumit fel de mine,insa eu eram indiferenta...indiferenta mea a dus mai tarziu la altceva.In timpul care vorbeam pe net el nu era in oras...era plecat la bunici,cam in celalalt colt de tara,insa am ajuns la un acord cand vine acasa sa ne intalnim...am acceptat...defapt nu stiu de ce...poate ca eram curioasa sa-l cunosc personal...si in a doua zi de cand a venit in oras mi-a propus sa ma duc la el sa vedem un film...si eu...am acceptat...caracterul meu mai nonconformist probabil...bineinteles ca a ramas uimit cu ce usurinta am acceptat...si asemeni si mama lui care stia oarecum de mine,din spusele lui. Da...si am facut cunostinta...si nimic interesant...am mers mai multe zile la rand la el sa ne uitam la filme...dar habar nu am de ce mergeam...eram teleghidata :))...ma conducea acasa...si dupa vreo 3-4 zile la fel,m-a sarutat cand ne-am luat la revedere...si vreau sa zic ca pur si simplu mi-a placut...am simtit fluturi in stomac...Bineinteles ca dupa acea zi eram impreuna,am inceput sa iesim in oras,sa ne plimbam...deja nu se mai rezuma totul la filme...era bine...ma simteam placut in preajma lui...incepea sa imi fie drag...dar nu vroiam nimic mai mult pentru ca stiam ca pleaca la facultate peste o luna iar mie imi mai ramaneau inca doi ani de liceu si ma gandeam ca totul se va ruina...Tin minte ca exact dupa vreo 2 saptamani de cand eram impreuna am avut prima noastra cearta,care a fost cam urata si chiar era vorba de a pune punct relatiei,dar ne-am impacat...si a fost din ce in ce mai bine...am ajuns sa tin la el...dar inca nu il iubeam...el avea sentimente mult mai puternice decat mine,si cu mult inaintea mea...Atat timp cat a fost vacanta a fost frumos,am facut multe lucruri impreuna,asa ca intr-un timp atat de scurt am adunat multe amintiri...si a venit si timpul cand a trebuit sa plece la facultate...deja vedeam in oarecare masura sfarsita relatia asta...din cauza distantei...din cauza putinului timp care l-am petrecut impreuna...nu prea credeam in NOI....dar am continuat sa vorbim la telefon....am realizat ca e bine,ca ne intelegem,ca ar fi posibil sa mearga...mi-a promis ca de ziua mea,adica in curs de vreo luna,va veni acasa,si s-a tinut de cuvant...de atunci am inceput sa il iubesc...si am picat intr-o dragoste nebuna,care mi-a intrat in orice celula,in toate moleculele,mi-a invadat toate fiinta....a fost frumos chiar 4 zile cat a stat,au echivalat cu mult mai mult...doi oameni care se iubesc pot face din nimic Multe...plecat iar,am continuat sa vorbim la telefon in disperare,mesaje,si tot asa...pana cand i-am facut si eu o vizita...tot promisa...m-am tinut si eu de cuvant :D...deja 3 luni de zile scurse impreuna...parca erau ani...ne intelegeam prea bine,ne completam prea perfect,ne simteam prea in al 9-lea cer unul langa altul,erau prea minunate sarutarile,prea patimase imbratisarile,prea de vis toate clipele impreuna,prea multa dragoste se citea pe chipul nostru...deja iubirea noastra era populara...multi ne invidieaza,multi ne admira...tot caminul lui stie de noi..."faimoasa poza a lu' ubi lipita pe peretele camerei lui"...si multe altele...si acasa era/este la fel...e minunat cand toti sunt de partea ta,cei dragi si mai ales familiile,amandurora...cateva zile petrecute departe de casa...noi doi...mi-a fost raiul pe pamant...avem atatea amintiri superbe impreuna...am facuta atatea lucruri...nu ne-am plictisit niciodata...fiecare zi era una noua... noi idei,noi lucruri,monotonia-cuvant strain,iubire ca in filme...suntem exact ce mi-am dorit... si acum ne iubim nemaipomenit de mult....suntem indragostiti peste masura...emanam dragoste prin fiecare por...si ne dorim ca dragostea aceasta sa nu moara nicicand....deja dupa 3 luni si ceva visam la un viitor impreuna,la o viata in doi,la o poveste de iubire vesnica...Singurul lucru pe care as putea sa zic ca il regret din toata aceasta poveste minunata este faptul ca suntem atat de mult timp distantati...cu "te iubesc" la telefon...si mi-e atat de dor de el...mereu...chiar si cand e langa mine,pentru ca ma gandesc ca va pleca iar si iar si iar...dar daca asa trebuie sa fie vom indura;iubirea e mai presus de toate si impreuna stiu ca putem orice...si intr-o zi nu ne vom mai desparti (fizic)....pentru ca sentimental suntem mereu impreuna,il simt mereu aici langa mine,lumina ochilor mei,il port in suflet clipa de clipa...si il vad in toate din jurul meu...pentru ca toate imi aduc aminte de el,de noi,de ce a fost...strazile sunt atat de pustii fara el.....dar ma gandesc cu drag la ce va fi...si mai ales acum ca se apropie sarbatorile de iarna...il astept cu drag acasa...sa fim impreuna in cele mai frumoase momente ale vietii...si nu imi mai doresc nimic de la MosCraciun pentru ca la mine a venit mai timpuriu...mi l-a adus acum 3 luni jumate pe ubi...CEL MAI FRUMOS CADOU!...Am atata dragoste sa-i ofer...incat mi-e uneori teama ca nu-mi va ajunge intregul timp ce mi-e sortit...dar sper...visez...sper...

Doamne,si cat il iubesc...nu-mi doream nimic....si mi s-a oferit totul...am parte de o dragoste de vis...cine nu crede in povesti cu Fat Frumos pe cal alb rau face...pentru mine baiatul acesta este "toate visele devenite realitate"...este aerul de care am nevoie zi de zi ca sa traiesc,este soarele ce-mi lumineaza tristetile,ingerul ce ma pazeste,lumina care-mi vegheaza calea....este cea mai dulce dorinta devenita realitate...este TOTUL...si nimic nu il poate inlocui...nici macar o alta viata...ubi mi-a dat puterea de a crede in vise,de a spera la mai mult,de a fi mandra de mine,de a zambi chiar daca sufletul imi plange....mi-a dat curajul sa ating stelele si sa le tin in palma mea...cate ganduri frumoase le-am spus...poate le vor tine minte pe toate si le vor duce acolo Sus,iar El va binevoi sa sfinteasca aceasta dragoste tot mereu,sa-i dea viata vesnica,sa nu-i franga aripile ci sa i le intareasca spre a zbura tot mai sus...

Sa iubesti si sa fii iubit e chiar cel mai minunat lucru ce i se poate intampla fiintei umane...dragostea chiar poate fi rezolvarea tuturor problemelor,chiar poate fi un motiv intemeiat de a trai,de a fi om...Chiar si certurile fac parte din iubire...daca ele nu ar exista poate ca dragostea nu ar fi destul de intemeiata...ele se nasc din prea multa pasare,prea multe griji...chiar daca ai totul si esti sigur de el...nu va disparea niciodata gandul ca intr-o zi ai putea ramane cu nimic...nu vei inceta sa disperi la gandul ca ar putea sa se sfarseasca iubirea....si asta tot din prea multa iubire...Insa se trece peste toate...pentru ca orice drum e mai usor si mai frumos in doi...

N-am ajuns poate la cel mai inalt piedestal al iubirii...poate ca mai am inca mult pana acolo....dar am ajuns destul de sus...si am ajuns sa il iubesc atat de mult ca as face orice pentru el...pentru simplul fapt ca el e mai presus de mine,fara el am nimic si tot ce-i mai frumos in viata mea e doar din vina lui...pur si simplu il PREA IUBESC!