y__Poveste de dragoste 4

din revista povestea mea

Urmarindu-mi sotul infidel, am intalnit o alta dragoste

In ziua in care am aflat ca sotul ma insala, toata lumea s-a naruit ca un castel din carti de joc. Tot ceea ce cladisem cu atata dragoste a disparut intr-o clipita. Din fericire, in acele momente grele un necunoscut mi-a fost alaturi. Banuiam ca sotul ma insala mi-a alungat linistea si, chiar daca nu eram inca sigura ca Doru are o amanta, gandul cel rau mi se infipse in suflet si ma rodea ca o obsesie. Nu mai puneam geana pe geana noaptea, ma simteam cea mai nenorocita dintre femei. Trebuia sa aflu adevarul, sa stiu ce am de facut, daca mai poate fi salvata casnicia mea, daca imi pot ierta sotul afland ca a gresit…Am dus-o pe Diana, fiica mea, la mama pentru cateva zile, ca sa imi pot urmari sotul si sa nu ma vada copilul plansa din cauza nelinistior mele. Diana nu avea nici doi ani, iar eu inca ma aflam in concediul postnatal cand comportamentul sotului meu a incepu sa-mi dea de banuit. Lipsea seara de acasa, iar pretextele lui erau cusute cu ata alba. Nu-mi venea sa cred ca iesea cu colegul lui Marius la o bere sau ca mergea la el acasa sa urmareasca meciurile de fotbal impreuna. Doru pleca cu masina, deci nu putea sa bea, si venea tarziu noaptea acasa tarziu de tot. In puls, lipsea prea des, ce putea avea el atat de discutat cu prietenul lui, pe care il vedea si dimineata la birou? Iar pentru a se intalni cu un amic era suficient sa imbrace niste haine comode, si sa nu plece pus la patru ace..
Cand ajungea acasa tarziu, imi ocolea privirea ca omul ce are ceva de ascuns. Dupa ce imi punea aceeasi placa de fiecare data si tinea sa precizeze ca nu trebuia sa il astept, ma intreba daca Diana doarme linistita si apoi se posta in fata televizorului, uitand sa mai vina in dormitor macar ca sa imi spuna noapte buna. Iar eu sufeream cumplit, pentru ca il asteptasem sfasiata de ganduri rele si griji ! Adormeam pe sofaua din sufragerie, dupa ce se plictisea de filme, dar eu luam lucrul acesta ca pe un afront: sotul meu nu mai avea placerea sa doarma in acelasi pat cu mine !
Ca un facut, o vecina mai in varsta mia- spus, intr-o dimineata, laudandu-mi sotul, ca l-a vazut deunazi cumparand flori si s-a gandit ce sot bun si atent este ! Dar el nu-mi adaduse mie nici o floare, nu pentru mine cumparase flori, deci ele erau cu siguranta, pentru o alta femeie ! Eram atenta la orele care pleca, fiindca nu vedeam alta solutie ca sa aflu adevarul decat sa pornesc chiar eu in urmarirea lui. Miercuri-seara lipsea intotdeauna, pretextand ca e meci de fotbal.
Pe Diana am dus-o la mama intr-o miercuri-dimineata, iar in drum spre casa m-am oprit in statia de taxi apropiata de blocul nostru si am intrat in vorba cu un taximetrist pe care il stiam din vedere. L-am rugat ca la ora 6 sa fie acolo, deoarece in jurul acelei ore voi avea nevoie de el si il voi plati intreg tariful daca va trebui sa ma astepte. Vazandu-ma ingrijorata, mai intai a crezut ca trebuie sa fug cu cineva la spital si mi-a promis ca va sta acolo si ma va astepta cat e nevoie. Ei bine, sotul meu a venit de la serviciu si s-a grabit sa manance, spunandu-mi ca de obicei, ca e zi de meci si Marius il asteapta.
De cand Doru a coborat si pana a scos masina din garaj, eu deja mi-am imbracat haina si m-am dus intr-un suflet peste drum, multumita sa vad ca taximetristul ma astepta. Multumita.. e un fel de a spune, caci eram ravasita si nu imi placea deloc ceea ce urmam sa fac. I-am spus taximetristului:
- Trebuie sa mergem pe urmele cuiva, va arat eu masina!
Omul m-a privit mai atent, dar nu era chip sa ma refuze, eram hotarata. Mi-a spus:
- Credeam ca e ceva mai grav, ca avem de mers la spital, la maternitate poate, inteleg insa ca…
- Nu are cine sa ma ajute, trebuie sa aflu singura pe unde umbla sotul meu! Nu stiu pe unde avem de umblat si cat vom sta pe urmele lui, dar eu va achit cat este nevoie!
- gata, nu mai fiti agitata, ati gasit omul care sa va ajute, nu mai sunteti singura. La bani nu va ganditi, voi opri ceasul daca avem de asteptat si mai stam de vorba. Stiu ce simtiti, am trecut si eu printr-o asemenea experienta, dar trebuie sa va veniti in fire. Cu cat mai repede, cu atat mai bine !
L-am privit cu atentie, parea un om calm si parca nu arata ca un taximetrist obisnuit. Am incercat sa ma linistesc, dar inima mi-a sarit din loc cand l-am vazut pe Doru iesind in drum cu masina. Am luat-o pe urmele lui si, traversand orasul, am ajuns intr-un cartier necunoscut mie. Doru a parcat in fata unui bloc si a intrat acolo. Temereile mele se adevereau, pentru ca stiam unde locuia, iar acela nu era blocul lui. Am asteptat, sotul meu putea sa intarzie in bratele amantei sau sa plece cu ea la vreun restaurant. As fi preferat sa o vad, sa vad… dovada vie a suferintelor mele !
Dupa mai putin de o jumatate de ora, Doru a coborat, insotit intr-adevar de o femeie, si am suferit cumplit vazandu-l la bratul ei! Au urcat in masina, dar nu s-au dus prea departe, la restaurant, ci doar la un magazin. Gandeam cu voce tare, taximetristul devenind confidedentul meu:
- Ticalosul meu de sot ii face si cumparaturile, nici atat nu se deranjeaza cucoana, sa isi astepte amantul cu masa pregatita! Iar ce ii pun eu pe masa nu ii mai place, afurisitul !!
- Nu ai abservat-o pe cucoana? Pe fruntea ei scria ca e o femeie obisnuita sa huzureasca, o intretinuta, ce mai ! Nici macar nu e mai frumoasa sau mai tanara decat tine, ti-am spus eu sa o lasi mai incetisor si sa nu te mai amarasti.
Ma tutuia si, ca sa ma linisteasca, a inceput sa-mi spuna cum pe el il inselase sotia chiar cu varul lui, in timp ce el lucra ca sa o tina acasa ca pe o doamna, singurul sau vis fiind sa aiba copii cu ea. Il ascultam, dar nelinistea mea crestea. De mult timp banuiam crudul adevar, dar numai eu stiu ce am simtit cand mi-am vazut barbatul cu o alta femei, facand cumparaturi impreuna ca doi porumbei si pregatindu-se pentru o seara de amor…
Eram din nou in fata blocului cand ei s-au intors. Nu stiam ce sa fac, oare sa mai astept cat el, sotul meu, se incalzea in patul amantei? Aflasem adevarul si am decis ca nu mai aveam ce cauta acolo, ma simteam si asa destul de umilita in situatia de a-l urmari si de a o vedea pe acea distrugatoarea de casnicii.
- Sa plecam de aici, am vazut ce era de vazut! Nu mai pot sta locului!
- Bine, dar nu ar fi bine sa te duci sa stai singura acasa, vei simti o si mai mare apasare pe suflet! Stiu cum este dupa socul initial. O sa iti revii greu… Acum te simti tradata si vei incepe sa plangi din cauza unui om caruia nu ii pasa de suferinta ta, cata vreme cat te-a inselat… Nu te poti duce la o prietena?
- Nu vreau sa spun acum nimaniu prin ce trec… La mama nu vreau sa ma duc, o sa se necajeasca si ea, si nici nu vreau sa ma vada copilul meu in starea asta. Vai, cu ce am gresit sa fiu inselata in felul asta ?
- Tu nu ai gresit cu nimic! Sa nu te invinovatesti cu nimic!
Mi-a luat mana intr-a lui si, prin acea usoara strangere, am simtit ca vrea sa fie alturi de mine. Cele intamplate ii trezisera si lui amintiri, suferise candva la fel ca mine. Mi-a spus sa mergem sa bem un suc, amintirile il copesisera si pe el si nu mai vroia sa conduca in acea noapte.
Am intrat intr-un local mai retras si, desi taceam amandoi de minute bune, mi-am dat seama ca era mai bine totusi ca nu m-am dus acasa, as fi cazut prada suferintei si nu as fi vrut sa ma vada nenorocitul de Doru plansa din cauza lui. Mai trebuia sa treaca cel putin o noapte sa-mi revin si sa pot avea o discutie cu el la rece. Nemaivrand sa despic firul in patru, l-am indemnat pe Stefan, taximetristul, sa imi spuna prin ce a trecut el.
A inceput prin a-mi spune ca a crescut fara mama, o pierduse pe cand era copil, rapusa de boala. Tatal lui l-a crescut invatandu-l ca in viata trebuie sa razbesti in orice situatie si, dupa ce iti gasesti un tel, sa faci totul pentru a-l atinge. Si tot asa mi-a povestit el tot..
- Imi pare rau ca ai avut o viata atat de trista, ca ai crescut fara mama si nici de sotie nu ai avut parte…
Ne-am despartit si uitasem de ale mele ascultand suferintele lui Stefan. I-am spus ca il voi suna daca mai am de facut drumuri, caci cel putin o vreme trebuie sa stau departe de sotul meu, sa ma mut la mama sau la o prietena si sa cuget in liniste daca imi pot ierta sotul.. Doru inca nu ajunsese acasa, dar nici nu l-am mai asteptat la fel ca alte dati. A doua zi i-am spus ca stiu totul despre amanta lui si ca nu accept nici-o explicatie, ca la o asemenea fapta nu exista explicatii sau scuze. Luat prin surprindere, a incercat sa ma opreasca sa imi fac bagajele, dar m-am mutat in aceeasi zi la prietena mea Florina, care locuia singura. Le-am telefonat mamei si tatei sa ii rog sa aiba grija de Diana un timp, aopi am incercat sa imi pun ordeine in ganduri. Il mai iubeam sau nu pe sotul meu ? Incredere in el nu mai aveam, oare mai puteam trai alaturi de el cu teama ca va gresi si a doua oara, si a treia oara? Putea fi Doru un bun tata pentru copilul nostru, atat timp cat cea mai importanta preocupare a lui era… amanta?
Intr-o dupa-amiaza dupa serviciu m-am dus sa o vad pe Diana. Am intarziat pana seara la parintii mei si m-am gandit sa il sun pe Stefan, pentru ca aveam de mers in capatul celalalt al orasului. Nu ascund faptul ca vroiam sa mai stau de vorba cu el, era martorul durerii mele. Cand am urcat in taxi, mi-a intins o floare:
- Ai sunat la tanc, vroiam sa las masina si sa ma plimb prin oras. M-am gandit sa-ti ofer o floare ca sa iti amintesti ca esti o femeie tanara si incantatoare si, indiferent ce decizie vei lua in casnicia ta, ai tot viitorul inainte! Vrei sa hoinarim acum putin impreuna?
Nu prea vroiam sa ma vada vreun cunoscut cu un barbat pe strada, dar reintalnirea aceea a fost ca si cum revedeam un prieten drag, care stia sa-mi aline suferinta si pe care ma puteam baza. Ne-am plimbat, se insearase si nu prea avea cine sa ne vada la acea ora prin oras. Am ajuns pe strada unde era casa lui Stefan, vroia sa-mi arate primul lui vis, implinit numai pe jumatate, fiindca era prea goala casa.. Am luat un ceai pe terasa casei lui si mi-a spus ca urma sa plece inapoi in Germania peste cateva saptamani, si ca eu daca nu imi iertam sotul, puteam sa-mi i-au copilul si sa locuiesc in casa lui cat lipsea.
Ar fi fost bucuros sa-mi poata fi de folos, mai ales ca nu avea cine sa aiba grija de casa, si ar fi fost mai linistit asa, pentru ca n-avea de gand s-o inchirieze la straini. Cand mi-a spus acest lucru, am simtit ca ma privea altfel. Incercand sa-mi fie sprijin, Stefan se atasase de mine. Atunci, se gandise ca eu si copilul meu sa fil familia care sa-i umple casa si sa alunge tristetea dintre zidurile ei. Nu eram sigura daca se cadea sa accept, dar parca impreuna mai uitaseram si eu, si el de durere, discutand simteam amandoi ca oricand o putem lua de la capat, sa ne refacem vietile…
Pana a plecat Stefan din tara, m-am hotarat. Eram convinsa ca trebuie sa o i-au de la capat. Fiind inca tanara, nu era cazul sa mai fac inca concesii si sa-i mai acord sanse omului care mi-a inselat asteptarile si care nu m-a pretuit nici macar pentru faptul ca i-am daruit un copil. I-am spus lui Doru ca vreau sa divortam iar dupa ce Stefan pleca, urma sa ma mut in casa lui. Era doar primul pas, nu l-am incurajat mai mult pe Stefan, cu toate ca, in adancul sufletului, il pretuiam si imi era drag. Timpul ne-a aratat aopi ce cale sa urmam. I-am simtit lipsa, cu atat mai mult cu cat locuiam in casa lui. El ma suna, dar, de la o vreme, o facea tot mai des, si nu ca sa ma intrebe cum ma descurc sau daca m-am acomodat in casa lui, ci ca sa stie cum ma simt, daca mi-e greu singura cu copilul, daca nu m-a afectat prea tare divortul.
Asteptam telefonul lui, imi era dor si sa il revad, intelegeam tot mai bine ca ceea ce simteam pentru el era o iubire sincera si matura, iar aceatsa rezista oricaror greutati pe care ti le rezerva viata. Stefan era un om minunat care suferise mult si pe nedrept, si merita tot ce-i mai bun. Asadar, m-am gandit sa fac eu primul pas si sa il chem acasa. Nici el, nici eu nu aveam dece sa fugim si nici de ce sa ne ascundem, era momentul sa ne gandim la noi ca la un cuplu.
Dupa ce i-am spus sincer ca il astept din toata inima si ca vreau sa nu ne mai desparta nimic, fiindca eu simt ca suntem facuti unul pentru altul, Stefan a venit in tara intr-o saptamana. In sfarsit avea pentru ce si mai ales pentru cine sa se intoarca acasa. Cand ne-am vazut, chipul lui era transfigurat de fericire, iar eu, desi imi promisesem sa nu ma las prada emotiei, am inceput sa plang. iubeam si eram iubita!Acum cand va scriu suntem tare bucurosi din nou. Astept inca un copil, copilul nostru. Abia a trecut anul de cand ne-am casatorit, dar, fiindca Stefan e un tata minunat pentru fiica mea, Diana, am luat decizia de a mai avea un copil. Sotul meu, dupa cat a muncit si a suferit, merita toata fericirea si tot binele din lume!
Mirela, 25ani, Satu Mare