Viața mută e o mare de zgomote, De plânsete,de zâmbete, de hohote. Vocile oamenilor mari mă surzesc, Din vise și iluzii absurde mă trezesc.
Toată lumea sever mă ceartă, Toți mă lasă cu inimă deșartă. Toată lumea pe la spate mă vorbește Nici măcar unul nu îmi zâmbește.
Vorbele sunt spuse pe tonuri indiferente Pentru mine, nu sunt nici măcar fraze coerente. Pot doar să schițez un zâmbet...pe o hârtie Dar știu că nu ajută nici mie, nici ție.
Voi, oamenilor, vorbiți mereu toți odată Fără ca măcar să va înțelegeți vreodată. Vă certați fără să știți despre ce vorbeați O clipă vă trebuie și începeți să insultați.
Poate că lumea mea e o lume mută, Poate îmi imaginez viața ca fiind tăcută, Dar nu pot scăpa de vești proaste și vorbe grele, Ar trebui cât mai repede să mă obișnuiesc cu ele.
Trimite mesajÎnapoiNu poți trimite un mesaj fără conținut!Nu este permisă folosirea de cod HTML in mesaje.Mesajul nu a fost trimis din motive de securitate. Va rugam sa ne contactati prin email pe adresa office@sunphoto.roMesajul nu a fost trimis din motive de posibil spam. Va rugam sa ne contactati prin email pe adresa office@sunphoto.roMesajul nu a fost trimis din motive de posibil spam. Ati trimis prea multe mesaje in ultimul timp.A apărut o eroare în timpul trimiterii mesajului. Vă rog încercați din nou.Mesajul a fost trimis.