y__Fanfick Twillight-Pana la Limite Cap1-Amintiri

1.Amintiri

Au ,ce este durerea aceasta,si de ce nu ma pot misca,ma simteam de parca cineva mi-ar fi dat foc , si pentru ce ?,ce i-am facut eu lui,credeam ca dupa moarte totul este mai luminos si nu exista durere ,dar in acele momente de gandire ale mele am auzit niste voci ,se auzeau foarte clar ca si cum mi-ar fi vorbit in ureche.

-Ce-ai fi vrut sa fac? Intreba o voce de barbat

-De ce nu ai lasat-o pur si simplu acolo,mor zilnic oameni pe strazi! o alta voce de barbat ii raspunse acid primei.Din cate mi-am dat seama era vorba despre mine,al doile barbat nu era foarte incantat ca primul ma salvase. -Edward,stii foarte bine de ce a facut Carlisle asta!

-Dar Esme ,de ce fix Rosalie Hale,doar pentru ca este frumoasa?

-Stii foarte bine ca am sperat ca ea sa fie pentru tine cum este Esme pentru mine. Atunci focul din gat imi izbucni atat de tare ca am scapat printre dinti un scancet de durere,cand am reusit sa deschid ochii cei trei oameni erau fix langa mine,erau foarte frumosi,dar erau ciudati,aveau o piele ca fildesul si erau incercanati de parca nu ar fi mai dormit de ceva timp. Unul dintre ei se apropie mai mult decat ceilalti , acesta era un barbat blond cu infatisare de fotomodel, ma lua de mana si se aseza langa mine.

-Buna Rosalie eu sunt Carlisle ei sunt Esme si Edward,probabil te intrebi cine suntem sau mai bine ce suntem si de ce te-am adus aici. Doua cuvinte mi-au atras atentia’’ce suntem’’ de ce a zis asta ce sunt ei si ce eram eu acum de ce simteam durerea asta asa puternica.

-Rosalie,o sa fie greu la inceput dar sper sa intelegi,noi suntem vampiri si asta esti si tu acum.

-Eu…..sunt… un …..vampir?

-Da Rosalie n-am avut de ales am facut tot posibilul sa te salvaz dar n-am reusit si a trebuit sa te transform. Vazand ca nu raspund cei trei sa ridica si pleca afara din camera. Acum ramasesem singura,m-am ridicat din pat ,nu eram imbracata aproape cu nimic dar aveam la margine patului o rochie frumoasa cu voluri ,m-am imbracat cu ea pentru a iesi din camera si pentru a lamuri mai bine lucrurile,cand m-am dus spre oglinda cu o perie in mana pentru a-mi aranja parul am scapat-o.Infatisarea mea era foarte schimbata,eram mai frumoasa ca niciodat ,aratam ca unul din personajele din picturile lui Picasso. Gata asta este prea mult trebuie sa aflu tot despre ce sunt acum ce pot sa fac si ce nu.

***

Cand am iesit din camera cei doi barbati nu mai erau dar in schimb am gasit-o pe femeia numita Esme stand pe o canapea…Cand am intrat ea ridica ochii spre mine.

-Rosalie!…arati minunat,esti foarte frumosa.

-Multumesc,.. vreau… sa …stam ….de vorba.

-Sigur intreaba-ma tot ce vrei!

-Bine in primul rand spunem mai multe despre naura de vampir!

- Suntem invincibili,suntem nemuritori,…..

-Ce mancam?

-….Noi vampirii mancam sange de om .

-Adica noi omoram oameni?eram uimita si indurerata gandindu-ma la prietenii si parintii mei

-Eu,Carlisle si Edward mancam sange…de animal. Cand am auzit asta m-am mai calmat,dar arsura din gat nu-mi dadea pace.

-Imi dau seama cum te simti dar vom merge sa vanam imediat ce vin Carlisle si Edward.

-Esme ,am o intrebare?

-Da draguta spune!

-Vampirii pot avea copii?Vazusem ca fata ei se schimba si un sentiment de neliniste nu-mi dadea pace.

-Rosalie…nu sunt sigura de raspuns ,dar eu deja trasem conculuzia din vocea ei. Simteam ca ma prabusesc,de ce nu ma lasase sa mor,pentru ce traiesc ,nu am pe nimeni ,visele mele se spulberase toate,cred ca daca as fi putut as fi plans cu toate puterile mele.

-Stiu draga,linisteste-te,te inteleg si eu am trecut prin aceasi situatie la inceput dar cu timpul te vei obisnui. In acel timp in care Esme ma consola pe usa intra Carlisle si din spate Edward barbatul care nu era foarte prietenos,el zambi ca si cum ar fi stiut ce gandesc.

-Rosalie vrei sa vii sa vanezi pentru a-ti potoli setea?ma intreba Carlisle,dar arsura din gatul meu era prea puternica ca sa refuz asa ca am acceptat cu un singur gest aprobator. M-am ridicat si deplasat spre padure foarte repede ,parca asi fi fost un ghepard s-au ceva mai rapid de atat.Simteam fiecar sunet ,miros ,vedeam totul in jur,dar cand intram mai adanc in aceste descoperiri Edward ma prinse de mana.

-Ce faci?intreba el acid,o sa le sperii Un miros imi provoca arsura si aceasta parca imi iesea din gat,dupa mirosul sangelui acele animale erau o tuma de caprioare.

-Imi pare rau nu…dar el facu un semn cu mana. La momentul potrivit am sarit si am atacat o caprioara pe care am golit-o de sange int-un minut dar arsura nu era complet potolita asa ca am continuat sa alerg dar Edward era dupa mine ca si cum ar fi vrut sa ma pazeasca sau ceva de genul asta. Un miros parca ma hipnotiza ,am incercat sa ma opresc dar parca nu eram eu ,corpul meu nu raspundea,am inceput sa alerg spre mirosul acela acaparator dar Edward a simtit si el mirosul si ma prins intr-o stransoare de fier ,nu puteam sa ma controlez ma zbateam in bratele lui pentru a scapa si a suge tot sangele din omul care urma sa-mi fie victima.

-Carlisle!!!!!!!striga Edward ingrijorat Esme si Carlisle ajunse la noi in cateva secunde .

-Rosalie stai linistita,calmeaza-te!!!Esme punei mana la nas numai asa o vom putea stapani. Esme imi acoperi naul iar Carlisle si Edward ma lua si ma duse acasa fara sa ajung sa fac rau cuiva.Nu am mai stat de vorba cu nimeni am intrat in camera mea si m-am intins pe pat. Edward batu in usa mea si intra. -Uite ce e ,imi pare rau ca nu m-am purtat frumos cu tine …. Nu am raspuns deoarce eram sigura ca el nu terminase ce avea de zis…

- Dar Carlisle te-a creat ca s-ami fii suflet perche iar eu …ei bine eu nu te iubesc ca pe o femeie ci mai mult ca pe o sora. Nu-mi venea sa cred ce auzeam adica cum putea el sa-mi conteste frumusetea ,oricum nu-mi placea de el dar nimeni nu m-a refuzat niciodata,pentru mine asta era cea mai mare jignire.

-Deci,daca vrei putem fi prieteni sau doar pur si simplu 2 persoane ce locuiesc sub acelasi acoperis. Ma simteam ranita in orgoliu cum putea sa spere macar ca am pute fi prieteni cand eu nici macar nu mai vroiam sa-l vad. -Edward dami timp ,trebuie s-ami pun ordine in ganduri,nu pot s-ati dau nici un raspuns acum asa ca daca ai pute sa ma lasi un timp singura ,asi aprecia foarte mult. El nu a mai zis nimic si a iesit din camera ,era greu pentru mine sa accept ca el ma refuzat si nu eu pe el,dar asta era adevarul deci trebuiam sa merg mai departe si sa aleg sa fim prieteni.

-Edward!!!…am strigat eu raspicat

-Da Rosalie …cu ce te pot ajuta?

-Cred ca pentru a convetui intr-o casa trebuie sa existe prietenie si intelegere deci ar trebui sa fim totusi prieteni.

-Stiu asa ma gandeam si eu .

-Rosalie…si totusi cum ai ajuns in situatia in care te-am gasit noi? Edward de ce punaeai oare asemenea intrebari la a caror raspunsuri nu as fi vrut sa mi le amintesc vreodata.

-Daca nu vrei s-ami povestesti nu-i nimic ,dar am crezut ca ar trebui sa te mai descarci.

-Este greu de zis,si prea mult de povestit…

-Am inteles,nu vrei sa vorbesti despre asta,Ok ne vedem mai tarziu.

-Nu stai ai dreptate chiar vreu sa ma descarc… El se aseza langa mine si se uita nedumerit

-Eu mereu mi-am dorit o casa,o familie,un sot,un copil dar poate am sperat prea mult la perfectiune si acest lucru m-a dus la pierzanie. Parintii mei sunt niste oameni importanti ce n-ar fi acceptat niciodata ca fiica lor sa se marite cu un om de rand ei vroiau mai mult ,asa am avut eu ghinionul s-al cunosc pe Royce King fiul propietarului bancii la care tatal meu lucra,pot spune ca el m-a placut foarte mult deoarce imi trimitea trandafiri si violete in fiecare zi,spunea ca ochii mei au culoarea violetelor,dupa putin timp Royce a devenit logodnicul meu si urma sa ne casatorim in aprilie,visam la o nunta de vis ca in povesti.Intr-o seara m-am dus s-ami vizitez cea mai buna prietena Vera ea era casatorita si aveam un baietel adorabil,pot spune ca eram destul de invidioasa pe ea ,Vera avea tot ce mi-am dorit eu de la viata,dar cand m-am gandit la Royce mi-a disparut orice urma de invidie deoarece el era printul meu cu care urma sa ma casatoresc si sa am si copii.Dupa ce am plecat de la Vera era intuneric afara,am mers pe strada dar am avut ghinionul sa trec pe langa un felinar unde erau 5 barbati ce bause foarte mult am incercat sa trec pe langa ei dar l-am auzit pe unul strigand ‘’Rose’’atunci am observat ca cel care ma striga era chiar Royce si ceilalti 4 erau prieteni lui , ma trase inspre el si spuse ‘’Uitati-o pe Rose a mea,nu-i frumoasa?’’ dar unul dintre prietenii lui ii raspunse la intrebare ‘’Pai nu ne dam seama prea bine ca-i prea imbracata’’atunci Royce rupse jacheta cu butoniere de aur pe care el mi-o daduse si imi trase palaria prinsa cu agrafe rupandu-mi parul de la radacina,eu plangiam de durere dar lor nu le pasa,am incercat sa fug sa scap dar unul dintre prietenii lui ma prinse iar restul povestii se intelege de la sine asa m-ati gasit voi…

-Rose imi pare foarte rau de ce ti s-a intampla….

-Nu stai linistit lucrurile nu o sa ramana asa o sa il fac sa plateasca pentru tot ce mi-a facut.

-Rosalie te rog sa nu faci ceva care sa ne compromita ! Nu am raspuns dar am incercat sa schimb pe cat posibil subiectul.

-Dar tu cum ai ajuns sa fii vamipr?

-Eu am prins o epidemie de gripa spaniola si ar fi trebuit sa mor de aceasta boala dar mama mea la implorat pe Carlisle sa ma salveze iar acesta ma transformat in vampir ,povestea mea nu este atat de trista ca a ta ,la mine era inevitabil dar tu ai fi putut sa mai traiesti si sa-ti indeplinesti visurile daca nu ar fi fost mize…. Se opri nevrand sa se bage in treburile mele sau sa-mi alimenteze furia.

-Te rog Rosalie sa nu faci vreo prostie !se ridica si parasi camera dar eu ramasem pe ganduri.