Povestea mea de iubire - poveste de dragoste adevarata
O iubire nascuta pe o pagina de Internet
De multe ori m-am gandit.. cum ar fi ? cum ar fi sa fiu eu in locul lor.. sa am si eu pe cineva.. care sa ma protejeze, sa ma iubeasca, sa simta ca eu sunt totul pentru el...asa cum intalneam in prea iubitele mele carti, adevarate povesti de dragoste.Izvoar nesecat de inspiratie de-a lungul veacurilor pentru milioane si milioane de carti - dragostea... m-a atins si pe mine.Lacrimam.. la impresionantele povesti de dragoste dar nu credeam ca vreodata eu ,mai ales la o varsta atat de frageda voi simti la fel.Dupa relatii... esuate,in care incercam sa ma agat de o mica iluzie.. o mica speranta ca am gasit in final pe cineva cu care sa-mi petrec adolescenta,cu un gust amar descopeream ca nu era EL..cel pe care il cautam..A. ,S. ,I. ,R... doar niste nume acum.. au trecut prin viata mea.. ca un fulger ce strabate cerul.. in mijlocul unei tumultoase furtuni.
O furtuna era si sufletul meu atunci cand l-am cunoscut..pe cel care detine inima mea si azi. Oscilam intre doua relatii fara sens, in care la un moment, imi pusesem sperante ,care insa s-au dovedit a fi zadarnice.. deoarece baietii respectivi nu erau pentru mine.De ultimul.. am crezut ca m-am
indragostit.Am suferit.. si poate si acum il privesc cu o nostalgie, dar nu pentru ca l-as iubi.. nu... cu siguranta nu, ci o nostalgie la gandurile pe care le nutream atunci, la visele pe care mi le facusem... in legatura cu o persoana.. care doua saptamani mai tarziu avea sa ma paraseasca fara nici o remuscare.
Nu am inteles niciodata de ce am considerat eu ca el era potrivit pentru mine... sa fi fost o provocare.. sa fi fost orgoliu..sau furia unei neimpliniri.. nu stiu.. dar ma bucur ca s-a terminat, ca nu imi mai ocupa gandurile si nu mai sunt coplesita de tristete, cum eram o data chiar daca ii pronuntam doar numele.Asadar eram cu I dar vorbeam pe internet(intr-o perioada cand toata lumea utiliza internetul pentru a cunoaste noi oameni) cu R... I a fost o “marioneta”.. pe care o etalam fata de colegele mele.. care il laudau constant pentru frumusetea lui,era un “trofeu” pe care l-am obtinut usor.. iar apoi n-a mai reprezentat nici un interes pentru mine. R. aparuse..subtil.. fara prea multe explicatii,(niciodata nu a dat explicatii pentru faptele sale.. nici cand eram impreuna) in viata mea.. pur si simplu era un “amic de pe net”..insa usor, usor.. m-a convins..involuntar ca ar fi mai bine sa-l parasesc pe I. pentru o relatie alaturi de el.. desi nici el nu era tocmai o persoana libera(avea o relatie cu M...pe care a parasit-o dupa 9 luni fara nici o explicatie..aparent pentru mine). Am renuntat usor la I. care de fapt..ma parasise pentru ca imi ocupam prea mul timp vorbind cu R...si despre R.
M-am indreptat plina de iluzii catre o noua relatie,..bineinteles cu R..(care demult nu mai era un simplu amic..marturisindu-mi ca simtea o atractie pentru mine din ziua cand am facut cunostinta).. ce s-a dovedit a fi.. searbada... lipsita de sens.. si de ...”dragoste”.Doua saptamani.. atat a tinut.Un timp atat de scurt despre care am vorbit poate un timp prea lung.Nu stiu.. cert e ca am suferit.. a trecut.. iar R. a ramas in urma, gratie unui al treilea...”alesul”.Prima conversatie purtata cu acesta era in perioada cand R ma interesa, insa.. fiind o persoana deschisa.. am purtat o conversatie indelungata cu Marius...(asta era numele sau)..in care i-am marturisit mai multe lucruri intime.. ( Marius ... chiar asa.. precum iubitul lui Cosette din “Mizerabilii” de Victor Hugo )..Marius,un baiat special,sigur pe sine si de potenta sa de baiat... a incercat sa ma acapareze cu un limbaj neutru,plin de sine.. insa nu dadadea nici un semn ca ar fi interesat de mine( ii specificasem ca am o relatie cu un baiat si ca..ma gandesc deja la altcineva..concluzie eram un “punct mort”.. nu reprezentam interes.. decat ca un partener de discutie.. el considerandu-ma o fata inteligenta).Relatia mea cu R a evoluat... a murit.. am suferit.. si apoi soarele mi-a zambit din nou...Conjunctura a facut ca eu sa vorbesc din nou cu acel baiat..pe care nu-l mai luasem in seama de cand vorbisem prima data.A fost mirat cand am incercat sa intru in vorba..o data..de doua..chiar si a treia oara.Apoi usor,usor..i-am trezit interesul...si ne facusem un program de vorbit prin intermediul internetului.Zilnic dupa ce ajungeam de la scoala... ne cautam din priviri in lista de la Messenger (uf tehnologia asta ).Era acolo.. era on-line..doar pentru mine.. sau..asa
credeam.Au trecut cateva luni (din februarie pana in mai) in care el s-a delectat doar cu o poza de a mea..si aceea cam tarziu trimisa.In luna mai deja ma impacientasem.Zilele treceau iar Marius nu avea nici un gand sa ma invite sa ne vedem.I-am propus...si mi-a marturisit ca i-a fost frica stiind ca uram “invitatiile”... insa.. am facut pasul cel mare si ne-am intalnit. Da.. ce pot spune e ca nu a fost “dragoste la prima vedere” nici pe departe.. eu eram prea inalta... el prea slab.. aparent nu ne potriveam.. am mers o perioada tacuti in care ambii meditam si incercam sa intrezarim finalul acestei
intalniri.Ne era frica.. ne era frica deoarece noi ne facusem planuri... si parca acum nimic nu se mai lega..parca pur si simplu nu ne mai placeam.Eu am fost cea care am deschis un subiect.. era vorba despre fostul prieten..in clipa aia i-am multumit lui R. ca trecuse prin viata mea.. deoarece povestindu-i anterioara mea relatie lui Marius.. am inceput sa vorbim si de altceva.. iar eu mi-am regasit “printul” de pe internet.Vorbea la fel... folosea aceleasi expresii ingrijite.. special alese.. si isi punea in valoare educatie.
Era vadit dezamagit..nu de mine (dupa cum mi-a marturisit mai tarziu)..ci de el.. se simtea
inferior.Cu timpul am depasit si problema aceasta.
Dupa o prima intalnire.. cu emotii de tot felul.. am spus “DA” vreau sa fim impreuna...si vreau sa cred ca va fi ceva de viitor...a si fost.. Am inceput neincrezatori.. ca apoi sa ne iubim ca doi nebuni.. (care nu percepeam viata unul fara altul). Relatia noastra a evoluat bine,fara surprize,.. ca ina lte dati.Era un baiat delicat..sincer, tandru. Ma
iubea.Pe 20 mai 2005, oficial.. am decis sa fim impreuna. Pe 12 iunie de ziua lui am simtit primii fluturi in stomac atunci cand buzele sale mi-au atins suav gatul.Nu eram pregatita pentru relatii sexuale.. nici un an mai tarziu n-am fost.. poate nici acum nu sunt.. dar ce am apreciat la el a fost rabdarea care a avut-o si o are si acum cu mine.
Marius e diferit de toti baietii pe care i-am intalnit.Desi nu am avut relatii sexuale.. mi-a demonstrat cat poate fi de tandru.. grijuliu.. atent.. iubaret... gingas.. asa cum poate mai rar gasesti astazi.. Dupa un an..trupul sau (din cauza caruia era uneori complexat..s-a mai implinit).. dragostea noastra e pe culmi.. iar noi.. zilnic ne tinem calea unui altuia.. nu puteam sta unu fara celalat ... suntem vitali unul pentru altul.. si chiar si acum dupa un an.. nu putem..sta o zi unul fara celalat.Relatia cu Marius spre deosebire de celalelalte relatii, a dat nastere in mine unor sentimente noi.. pure.. prea frumoase pentru o lume atat de rea. Dimineti in sir.. ma trezesc cu gandul la el.. si la relatia noastra.Zambesc, sunt fericita..am parte de ceva unic.Poate nimeni nu poate sti cu adevarat cat ne iubim.. insa persoanele ce ma inconjoara au inteles totusi ca de data aceasta “e altceva...e ceva nou pentru amandoi”.
Nu cred ca are sens sa povestesc despre certurile noastre.. ele au trecut.. au ramas in urma.. si ce a fost mai important a biruit... adica relatia noastra.La cei 17 ani neimpliniti ai mei..pot spune cu mana pe inima ca traiesc o minunata poveste de dragoste..bazata pe prietenie...sentiment profund...incredere..loialitate... pe... noi.Noi o pereche de invidiat,care avem planuri mari... as vrea sa raman cu el o viata.. si daca Dumnezeu mi-l va lua.. mereu va ramane in inima mea ca prima..si singura mea iubire.
